Dor…..vine de la doare?

Cuvantul DOR,are conform DEX, urmatoarea definitie: dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată.

Multi spun ca acest minunat cuvant nu are corespondent in alte limbi,asa sa fie?Oare „miss you” nu e acelasi lucru?

Ti-a fost vreodata DOR de ceva/cineva dar stiind ca e bine sa te linistesti?

Cand ti-a fost cel mai DOR de ceva/cineva ?

Am auzit-o pe fetita unor prieteni spunandu-i mamei la telefon ca ii e dor de ei/parinti,desi plecase de doar cateva ore de langa ei.Sa fie oare acest DOR exprimat corect?

Oare ti-e DOR de acele persoane sau de confortul pe care il ai in prezenta acestora?

Daca ar fi sa ma intreb pe mine de cine imi e cel mai DOR,voi raspunde imediat ca de BUNICA.De ce?Pentru ca a fost persoana care mi-a dat cea mai mare incredere in mine si in viata.Persoana care m-a sustinut neconditionat ori de cate ori am avut nevoie.A fost persoana care m-a iubit,chiar daca nu mi-a spus-o niciodata.

Si stiti de ce imi mai e tare DOR?!

De mine!

De mine in momentele de bucurie!

De mine in momentele de fericire!

De mine in momentele de liniste!

Oare o sa mai am parte de zile fara DOR?Fara acest DOR?

Zi fara DOR!

Kotor

Unul dintre cele mai frumoase locuri vizitate in aceasta vara a fost golful Kotor.

A fost o incantare sa vad apele cristaline si calde ale acestui golf.E drept ca l-a dus catre destinatia noastra,Hotelul Pana,am ales o varianta de drum pe care nu aveau loc doua masini si a fost un disconfort teribil,dar a meritat.
Am avut camera cu vedere catre golf si fiecare dimineata era o incantare vizuala;efectiv deschideam fereastra larg,cu cafeaua in mana,si priveam,imi incarcam bateriile cu verdele dealurilor si albastrul marii.Era tot ceea ce ma putea face fericita.

Din Kotor am mers,intr-una din zile,sa vizitam Dobovnik,dar sincer,cetatea din orasul Kotor mi-a placut mai mult.Nu stiu,poate si faptul ca am prins ziua nationala a Muntenegrului acolo,lumea ce traia acest moment bucuroasa si incantata,sau pur si simplu faptul ca era super fain.Kotor este unul dintre cele mai bine conservate orașe medievale din zona Adriaticii și cel mai vechi oraș din Muntenegru. Kotor a fost întemeiat de romani, menționat pentru prima dată în anul 168 î.Hr., fiind cunoscut ca Acruvium. Orașul a făcut parte din provincia romană Dalmația. Ulterior a fost pe rând sub influența și dominația puterilor din zonă, precum Bulgaria, Serbia și Ungaria, dar și a Imperiului Otoman sau a Republicii Venețiene. Istoria, cultura și tradiția Kotor sunt foarte bine păstrate. În 1979, Kotor a fost inclus pe lista Patrimoniului Mondial Natural și Cultural al UNESCO.

Am luat stradutele cetatii la pas,m-am bucurat de fiecare coltisor,fiecare straduta,fiecare statuieta cu pisicute,si credeti-ma ca sunt multe(pisica este simbolul orasului Kotor),am baut un aperol spritz la o terasa admirand lumea din jur.

Toate ingredientele pentru o vacanta minunata.

Apus in Kotor!
Cetatea Kotor
Pisicute de Kotor
O inima in palma!

Bucuriile vietii

De multe ori ne intrebam ce ne bucura cel mai mult in viata?

Chiar asa?Ce va aduce voua cea mai mare bucurie?

Fiecare etapa a vietii,zic eu,are bucuriile ei,nu?

Cand esti copil cea mai mare bucurie poate fi o ciocolata,sau o papusa,o masinuta!

Mai tarziu iti doresti ca bucuria sa vina dintr-o nota mare,dintr-o apreciere de la invatatoare/profesoara!

Trecem la etapa aprecierii din partea sexului opus,sau nu(facand referire la vremurile pe care le traim).E o mare bucurie cand vedeta scolii/liceului ne baga in seama,nu?!

Apoi vin bucuriile din realizarile profesionale!Bucuriile din realizarile omului iubit!

Nimic nu m-a bucurat mai mult vreodata ca zambetul copilului meu!Nimic nu m-a bucurat mai mult ca realizarile copilului meu!Nimic nu m-a bucurat mai mult ca bucuriile copilului meu!

Da,fiecare etapa a vietii este importanta si are bucuriile ei!

Sa ne bucuram de fiecare zi!Sa ne bucuram de ceea ce primim!Sa ne bucuram ca suntem vii si respiram!Sa ne bucuram ca vedem si simtim!Sa ne bucuram ca IUBIM,chiar daca nu e un sentiment reciproc!

Be happy!

Sunt IUBITA…..IUBESC!

La un moment dat stateam de vorba cu o prietena despre “viata de la 40 ani” si ne-am dat seama de ce femeile de “dupa 40” sunt mai faine:

-e varsta la care nu iti mai pasa de ce zic ceilalti

-e varsta la care ai mai multa libertate,copii au crescut sau stii sa iti gestonezi altfel timpul

-e varsta la care nu te mai lasi “pacalita” de vorbe dulci

-e varsta la care pui mai mult accent pe ce vrei TU

-e varsta la care esti „pe picioarele tale”

-e varsta la care inveti sa te IUBESTI mai mult

-e varsta la care experienta isi spune cuvantul

-e varsta la care stii sa “vezi” realitatea

-e varsta la care TU esti pe primul loc

-e varsta la care IUBESTI matur

Sunt multe femei care se sperie cu gandul ca vor ajunge la 40 si imbatranesc,dar daca stii sa gestiunt multe femei care se sperie cu gandul ca vor ajunge la 40 si imbatranesc,dar daca stii sa gestionezi aceasta varsta descoperi ca e cea mai frumoasa.

Revin si spun ca nu as schimba nimic din experientele traite de-a lungul timpului,doar ele m-au facut sa ajung la CEA care sunt azi.

Dar…..nicicand nu m-am simtit asa de bine ca acum.

Sunt FEMEIE,sunt IUBITA,IUBESC…..ce iti poti dori mai mult?!

Sanatate sa imi continui proiectele!

Oglinda vietii!

Intr-o zi m-am asezat in fata oglinzii.

Am privit chipul care m-a acompaniat atatia ani…luni dupa luni, zi de zi si i-am zis:

-Iarta-ma!

Pentru ca te-am obligat sa fii cine nu erai, pentru a le face pe plac celorlalti…

-Iarta-ma!

Pentru ca nu ti-am auzit durerea si strigatele de libertate…

-Iarta-ma!

Pentru ca te-am facut sa suporti iar si iar, lucruri care te raneau…

-Iarta-ma!

Pentru ca intotdeauna te-am pus pe ultimul loc…

-Iarta-ma!

Pentru fiecare data cand nu m-ai importat suficient, pentru a-ti oferi o stare de bine…

Iarta-ma!

Pentru fiecare data cand te-am tradat…doar pentru a primi acceptarea celorlalti…

-Iarta-ma!

Pentru ca te-am fortat sa te incarci cu poveri ale obligatiilor ce nu-ti apartineau, sub falsul simt al obligatiei…

-Iarta-ma!

Pentru ca te-am facut responsabila de toate…

-Iarta-ma!

Pentru ca te-am ignorat…

-Iarta-ma!

Pentru fiecare daca cand nu te-am iubit cum meritai…Cum meriti…

Imaginea din oglinda ma privea…cu lacrimi in ochi…niste ochi care vorbeau…fara cuvinte…

– Te-am asteptat, atata timp!Te iert!

Iertarea de care aveam atata nevoie…am primit-o chiar de la propria mea voce…

Text preluat by-Arquitectura Espiritual –

Tu ce varsta ai?!

Dupa mult timp am ajuns la concluzia ca varsta e doar un numar,e drept pe unii ne afecteaza pragurile de 40,de 50……..dar eu cred ca fiecare avem varsta pe care ne-o dorim!Pe care o simtim!

Eu am ajuns la varsta la care ma simt cel mai bine!De ce?Pentru ca am realizat cat de importanta sunt,in primul rand,pentru mine!Daca sunt importanta si pentru alte persoane e si mai bine!

Dar, Eu am varsta la care vad foarte multe,dar aleg sa spun foarte putin!

Am varsta la care nu ma mai deranjeaza ce spun altii despre mine si nici nu ma contrazic cu nimeni!

Am varsta la care pun mai mult pret pe linistea sufleteasca si pe calmul inimii!

Am varsta la care am ajuns,in sfarsit,sa ma pun pe primul loc,unii o numesc egoism,altii stiu ce spun!

Am varsta la care stiu ce inseamna prietenii adevarati si nu cei din interes!

Am varsta la care pretuiesc timpul,stiu ca nu se mai intoarce!

Am varsta la care stiu ce inseamna o adevarata IUBIRE!

Am varsta la care toate se fac asa cum imi doresc eu,nu cum doresc altii!

Am varsta la care pretuiesc oamenii care ma IUBESC,stiu sa-i identific.

Tu ce varsta ai?

Mi-e dor de tine,mama

Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o samă,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mamă.

Măicuţa mea: grădină
Cu flori, cu nuci şi mere,
A ochilor lumină,
Văzduhul gurii mele!

Măicuţo, tu: vecie,
Nemuritoare carte
De dor şi omenie
Şi cântec fără moarte!

Vânt hulpav pom cuprinde
Şi frunză o destramă.
Mi-e dor de-a tale braţe,
Mi-e dor de tine, mamă.

Tot cască leul iernii
Cu vifore în coamă.
Mi-e dor de vorba-ţi caldă,
Mi-e dor de tine, mamă.

O stea mi-atinge faţa
Ori poate-a ta năframă.
Sunt alb, bătrân aproape,
Mi-e dor de tine, mamă.

Grigore Vieru

Astazi as fi vrut sa scriu mai multe despre mame/femei,dar m-am limitat la poezia „Mi-e dor de tine, MAMA” a lui Grigore Vieru .Aceasta pozeie exprima ceea ce simt pentru BUNICA mea.Ea a fost INCEPUTUL meu.Ea a fost TOTUL meu!Iti multumesc BUNICA pentru ca-mi veghezi pasii din inaltul cerului!

Simplu

Papa Francisc propune 15 acte simple de caritate:

1. Salută. (întotdeauna și peste tot)

2. Spune mulțumesc (chiar dacă „nu ar trebui”).

3. Amintește-le celorlalți cât de mult îi iubești.

4. Salută cu bucurie persoanele pe care le vezi în fiecare zi.

5. Ascultă povestea altora, fără prejudecăți, cu iubire.

6. Oprește-te pentru a ajuta. Fii conștient de cine are nevoie de tine.

7. Înveselește pe cineva.

8. Sărbătorește calitățile sau realizările altcuiva.

9. Selectează lucrurile pe care nu le folosești și dăruiește-le celor care au nevoie.

10. Ajută când este necesar, astfel încât celălalt să se odihnească.

11. Corectează cu iubire, să nu taci din frică.

12. Acordă atenție celor de lângă tine.

13. Fă ordine în lucrurile pe care le folosești acasă.

14. Ajută-i pe ceilalți să depășească obstacolele.

15. Sună-ți părinții dacă ai norocul să-i ai.

• Renunță la cuvintele ofensive și transmite cuvinte amabile

• Alungă nemulțumirea și fii plin de recunoștință

• Nu te mânia și fii plin de blândețe și răbdare

• Alungă pesimismul și fii plin de speranță și optimism

• Grăbește-te să-ți pese și fii plin de încredere în Dumnezeu

• Lasă plângerile și încarcă-te cu lucrurile simple ale vieții

• Lasă deoparte tensiunile vieții și roagă-te

• Alungă tristețea și amărăciunea și umple-ți inima de bucurie

• Postește de egoism și fii plin de compasiune față de ceilalți

• Iartă rapid și ia o atitudine de reconciliere

• Renunță la cuvinte și, în tăcere, ascultă-i pe ceilalți

NOVOPHANE-Sursa de sanatate si frumusete

Iarna este anotimpul in care ne facem(mai mult decat de obicei) griji pentru sanatatea si frumusetea parului si a unghiilor noastre.De ce?

La ce te uiti prima data cand intalnesti o persoana?La maini,asta fac eu de obicei,si la par.Podoaba capilara imi arata cat de multa grija are persoana respectiva fata de ea insasi.Daca aceste doua aspecte sunt indeplinite atunci persoana din fata mea va fi un partener bun de discutii.

Samponul #NOVOPHANE Sampon Energizant,imi da energia necesara parului meu si este sursa vitalitatii acestuia si a frumusetii!Are la baza o combinatie de 6 vitamine care actioneaza sinergic pentru a stimula scalpul.Chiar daca sunt persoane care spun sa ne spalam pe cap doar de cateva ori pe saptamana,eu va spun ca acest sampon poate fi folosit de cate ori doriti;este samponul care reda stralucirea ,rezistenta si vitalitatea parului.Gingas si bogat in vitamine,devine mai eficient daca il folosim complementar unui tratament anti-cadere a parului sau poate fi folosit alternativ cu sampoanele de ingrijire.

Pentru ca totul sa fie OK,pe langa #NOVOPHANE Sampon Energizant,folosesc si #NOVOPHANE Capsule Vegetale,care ajuta la redarea frumusetii parului si a unghiilor.Nu am avut niciodata unghii waaaw,dar acum am ajuns la momentul in care imi place ceea ce vad.

#NOVOPHANE Capsule Vegetale este un complex de aminoacizi,7 vitamine,minerale si extract apos din parti aeriene de Coada-calului care contine 7% siliciu/capsula,pentru a mentine frumusetea parului si a unghiilor.Biotina si zincul contribuie la mentinerea sanatatii parului.Zincul contribuie la mentinerea sanatatii unghiilor.Vitamina B6 contribuie la sinteza normala a cisteinei.Cuprul contribuie la pigmentarea normala a parului.

Daca v-am convins sa folositi produsele de mai sus as vrea sa adaug si faptul ca gama NOVOPHANE include,de asemenea,o crema pentru unghii fragile si casante,o lotiune impotriva caderii parului,iar gama de sampoane este foarte diversificata:sampon ultra-nutritiv,sampon sebo-regulator,sampon antimatreata.

Daca va incadrati in urmatorele:alopecie,efluviu telogen,alterarea calitatii parului,matreata,par uscat si deteriorat,par cu tendinta de ingrasare,unghii fragile,va recomand produsele

ACM-Laboratoire Dermatologique,Gama NOVOPHANE

Viata de cuplu

Se spune ca nici dupa o „viata” petrecuta impreuna nu reusim sa ne cunoastem partenerul.

Psihoterapeutul Claudia Puscaru ne explica mai multe in radurile urmatoare:

În următoarele 5 minute vei afla:

– Care sunt cele 4 posibile abordări ale unei relații problematice.
– De ce este important să încerci să-ți privești relația din exterior cu o detașare sănătoasă.


Este dificil să fii într-un cuplu un timp îndelungat, să ai un parteneriat armonios, pentru că inevitabil apar conflictele, luptele de putere şi uneori cei doi renunţă, se ascund după ideea că „la ce bun să ne mai chinuim dacă tot nu merge”. Însă nu întotdeauna este cea mai bună alegere. Viaţa unui cuplu este supusă multor încercări şi provocări, iar dacă cei doi le fac faţă, adică rezistă şi nu fug mâncând pământul la prima furtună mai serioasă, pot descoperi comori nebănuite de care să se bucure în continuare. 

A fi diferiţi este firesc. Dificultatea în relaţie apare atunci când cei doi nu se străduiesc să înţeleagă ce se întâmplă cu fiecare dintre ei şi care este diferenţa dintre un Cuplu – adică cele două persoane separat, dar şi împreună – şi Relaţia unui Cuplu – adică ceea ce există între ei, prin ei şi pentru ei. 

Russ Harris (medic şi psihoterapeut) spune că există 4 abordări principale ale unei relaţii problematice:

  • Opţiunea 1: Pleci.
  • Opţiunea 2: Rămâi şi schimbi ce poate fi schimbat.
  • Opţiunea 3: Rămâi şi accepţi ce nu poate fi schimbat.
  • Opţiunea 4: Rămâi, te dai bătut şi faci lucruri care înrăutăţesc relaţia.

Dacă alegi să rămâi, cum faci să schimbi ceea ce poate fi schimbat? 

Sunt nenumărate modalităţi de a face asta, respectând o condiţie foarte importantă: asumarea. Atunci când ambii parteneri îşi asumă contribuţia din neînţelegeri, se comportă cu deschidere, vulnerabilitate şi dorinţă de a face lucrurile să meargă prin propria voinţă, propria schimbare de atitudine. Atunci şi doar aşa relaţia se va îmbunătăţi. Întotdeauna poate fi schimbat ceea ce este în controlul propriu, la îndemână, respectiv în interiorul nostru, dar cu gândul la relaţia dintre noi şi partener. 

Pentru că, da, scopul este să avem o relaţie bună, confortabilă, plăcută şi nu un teren de război şi lupte grele din care să ieşim victorioşi – câştigând ce? Poate aceasta este întrebarea: ce câştigăm dacă ne luptăm cu partenerul nostru? 

A aştepta ca celălalt să facă primul o schimbare sau să admită că doar el este vinovatul implică lipsă de asumare a contribuţiei pe care şi tu o ai, sau poate chiar victimizare. Şi, de ce să nu spunem clar, înseamnă şi lipsă de maturitate. Este ca şi cum cei doi intră în rolul de copii rebeli sau copii furioşi care aşteaptă ca „altcineva” să producă schimbarea care de fapt stă tocmai în puterea şi sarcina lor. 

Asumare înseamnă ca fiecare să vrea să se înţeleagă pe el înainte de orice altceva, mai exact să înţelegem despre noi: 

  • ce rost au acţiunile/comportamentele noastre; 
  • ce impact au cuvintele pe care le spunem şi ce aşteptări avem de fapt; 
  • care sunt gândurile pe care le avem despre noi sau partener; 
  • intensitatea emoţiilor care ne cuprind şi ne copleşesc uneori şi mesajul pe care ni-l transmit;
  • presupunerile pe care le facem, dar şi intenţiile pe care le avem sau credem că celălalt le are.

Toate acestea înseamnă să vrei şi să fii onest cu tine, înainte de orice. Este un proces greu, mai ales dacă este dominat de un puternic sentiment de îndreptăţire ce nu te lasă să cedezi sau de experienţe de viaţă greu de integrat. Şi nu e vorba de a ceda cu resentimente pe fundal, ci de asumarea de care vorbeam mai sus, de a-ți ceda ţie însuţi pentru că vrei, îţi doreşti şi-l iubeşti pe cel de lângă tine. 

Iar pentru asta, probabil că ai putea să-ţi imaginezi că vezi de undeva din exterior toată relaţia voastră, o priveşti cu bunăvoinţă şi detaşare sănătoasă, astfel încât să poţi alege, să poţi lua decizia suficient de bună pentru ea, Relaţia.

Dar dacă alegi să rămâi şi  să accepţi ce nu poate fi schimbat, cum procedezi?

Prima întrebare care ne trece automat prin minte – cum să accepţi ceva ce nu te ajută să fii bine în cuplul tău? Dar secretul aici este că nu e vorba despre a accepta pur şi simplu ceva cu care nu eşti de acord, îţi aduce frustrări şi nemulţumiri sau îţi face rău, ci a accepta prin a înţelege despre partenerul tău cu empatie, căldură, calm, răbdare, efort şi iubire. 

Cercetările spun că abilităţile de rezolvare de probleme pot fi inutile dacă nu înţelegem mai întâi ce se întâmplă cu mintea şi sufletul celuilalt partener. De fapt, tot despre noi este vorba atunci când ne spunem că nu vrem sau nu putem să acceptăm un disconfort sau o situaţie din relaţia noastră. Avem gândurile proprii prin care ne explicăm singuri comportamentele partenerului, îi atribuim cu uşurinţă anumite atitudini pe care noi le gândim fără să avem confirmarea lui, fără să căutăm să clarificăm şi să înţelegem înainte de a lua o decizie sau de a trage o concluzie. 

Şi atunci ne putem imagina o balanţă – pe un taler stau „dreptatea şi corectitudinea”, pe celălalt taler stau „înţelegerea şi iubirea”, iar braţul dintre ele reprezintă „relaţia” care cu greu se străduieşte să menţină echilibrul. Acum putem privi acceptarea ca fiind sprijinul suplimentar pentru braţ=„relaţia”, o ajută să supravieţuiască, să existe, să fie pur şi simplu. 

Şi mai aducem nişte elemente suplimentare de sprijin: respectul, gesturile de afecţiune, umorul, atenţia, ascultarea pentru a înţelege şi nu pentru a da o replică mai bună, aprecierile şi laudele sincere. Partenerul nostru este un om ca şi noi, cu experienţele sale de viaţă, cu istorii, cu nevoi – fix aşa cum suntem şi noi. Şi dacă vrem ca el/ea să ne înţeleagă şi să ne accepte, de ce nu încercăm şi noi acelaşi lucru, în ambele sensuri. Adică să ne înţelegem pe noi, dar şi pe el sau ea. Balanţa ce spune?

Relaţiile de cuplu dificile, sau, mai bine spus, dificultăţile într-o relaţie, ascund de cele mai multe ori spaima de a fi respins, abandonat, trădat sau neglijat. Toate sunt frici consolidate cumva în trecut (copilărie sau alte relaţii) şi care ne influenţează incorect relaţia actuală. Aici, pe hârtie, e simplu de explicat, dar sper să  ajute să înţelegem altfel cuvântul acceptare:

  • Teama de respingere şi abandon: înseamnă că partenerul trăieşte cu o frică puternică să nu fie respins de tine, părăsit, uitat, alungat, judecat, criticat; are comportamente sau atitudini ce par iraţionale, sau sunt obositoare; cere mereu asigurări care te agasează. Cum îl poţi ajuta? Da, răspunsul este prin a-l accepta aşa cum este, înţelegând că în spatele acestor dificultăţi pe care le aduce în relaţie, stă un om teribil de înspăimântat că vei pleca de lângă el – pentru că nu merită să fie iubit.
  • Teama de neglijare: înseamnă că probabil în copilăria lui/ei a fost ignorat, umilit, nevăzut, tratat ca şi cum nu ar fi existat. Iar asta îl determină ca acum să fie foarte sensibil la orice acţiune a ta care poate să semene cu neglijarea ce l-a rănit atât de rău la un moment dat. 
  • Teama de trădare: aduce o vigilenţă exagerată în cuplu, poate avea un efect distrugător. O poţi accepta oare? Poate că da, dacă încerci să afli când, cine şi cum l-a mai trădat pe iubitul/iubita ta. Ai încercat să trăieşti şi tu cu o asemenea frică, ai putea?

Tu ştii povestea celui de lângă tine, o înţelegi? Acum oare poţi să-l accepţi în viaţa ta cu toate fricile lui? Ce faci pentru a-l sprijini să schimbe ceva? Tu ce schimbi la tine pentru Relaţia ta? Ce fel de partener eşti? Ce fel de partener vrei să fii?”

Articolul este preluat de pe https://www.thriveglobal.ro/