Oglinda vietii!

Intr-o zi m-am asezat in fata oglinzii.

Am privit chipul care m-a acompaniat atatia ani…luni dupa luni, zi de zi si i-am zis:

-Iarta-ma!

Pentru ca te-am obligat sa fii cine nu erai, pentru a le face pe plac celorlalti…

-Iarta-ma!

Pentru ca nu ti-am auzit durerea si strigatele de libertate…

-Iarta-ma!

Pentru ca te-am facut sa suporti iar si iar, lucruri care te raneau…

-Iarta-ma!

Pentru ca intotdeauna te-am pus pe ultimul loc…

-Iarta-ma!

Pentru fiecare data cand nu m-ai importat suficient, pentru a-ti oferi o stare de bine…

Iarta-ma!

Pentru fiecare data cand te-am tradat…doar pentru a primi acceptarea celorlalti…

-Iarta-ma!

Pentru ca te-am fortat sa te incarci cu poveri ale obligatiilor ce nu-ti apartineau, sub falsul simt al obligatiei…

-Iarta-ma!

Pentru ca te-am facut responsabila de toate…

-Iarta-ma!

Pentru ca te-am ignorat…

-Iarta-ma!

Pentru fiecare daca cand nu te-am iubit cum meritai…Cum meriti…

Imaginea din oglinda ma privea…cu lacrimi in ochi…niste ochi care vorbeau…fara cuvinte…

– Te-am asteptat, atata timp!Te iert!

Iertarea de care aveam atata nevoie…am primit-o chiar de la propria mea voce…

Text preluat by-Arquitectura Espiritual –

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s